Dar să nu-mi uit povestea. Mai acum
Vro treizeci-patruzeci de ani, era,
ÃŽn timpul carnavalului, duium
De măscărici și măști și, iac-așa
S-a dus și-o doamnă-acolo. Nu știu cum
Și nici nu bănuiesc cum o chema.
I-aș spune însă Laura, de-ați vrea:
ÃŽncape tocmai bine-n strofa mea.


(Traducere de Virgil Teodorescu