Râsu-nceteze! Vai și amar…
Parcă-i bazar!
Larmă-i de-ai crede că roi de bondari
Dat-a-n hambar.

– Sst! Nu mai bate! Cine, nu văd,
Jos, lângă scară.
Trece și-aruncă în zid și-n omăt
Bobii de secară.

Nuci risipește, numără banii
Șuba-i foșnește
Pentru toate, tot felul de danii,
Nici nu zâmbește.

– Ție ce-ți cade? – Tăcere surate!
Umeri s-au frânt,
Scrâșnete ies ca din scânduri uscate…
Plâns e, nu cant;

Groapa închisă-i cu lespedea bine,
Țipăt țâșnit!
Tremur eu toată și aflați că pe mine
Drac m-a surprins.

1842



Traducere Emil Burlacu