Copil cu părul brun. Blând frig de seară
Se-ntunecă de rugi și-amin, și-n ramă
De floarea-soarelui, un roșu-n ceară,
Surâsul Afrei, sur zăduf și teamă.

Monah cu rasă-albastră în acele
Vitralii o vedea smerit pictată,
Și azi urmându-l în dureri, când stele
Ea-i nălucește-n sânge câteodată.

Sfârșit de toamnă; șocul în muțenii.
Atinge frunte-a ploii-albastră-urnire,
Năframă grea de păr pe-o năsălie.

Din pomi cad fructe putrede; bejenii
De păsări negrăite-s, întâlnire
Cu muribunzi; ani grei or să fie.



Traducere Mihail NemeÈ™