O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum.
Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe.
Tu află adevărul din adâncimi de cupe:
Că totul pendulează între miraj și scrum.


Khayyām, în astă lume până È™i adevărul
Hyperbolă doar este. Te chinuie mereu
Această înjosire? Dă-ți sorții trupul tău
Și sufletu-ntâmplării. Ce-a scris - nu șterge Zeul.





O mână-ascunsă scrie și trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o să șteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să șteargă-un rând.


O, suflete, -mpreună suntem ca un compas
C-un braț în lut, iar altul pribeag în infinit.
Un cerc imens înscriem în acest scurt popas.
Dar într-un punct, alături, cădea-vom la sfârșit.


Ce este-aceastâ goană de umbre colorate?
Fantastica lor fugă absurdă-i și sublimă.
Ea naște dintr-o mare ce astfel se exprimă
Și în aceeași mare se-ntorc pe urmă toate.


Tot ce există fost-a marcat din prima zi.
Absenți pe chipul lumii sunt binele și răul.
Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci zeul.


Când ești sortită zilnic prin zodie cerească
Mâhnirea și durerea mereu să te lovească,
O, inimă, poți spune, în piept de ce-ai venit?
Și pentru ce pleca-vei rănită la sfârșit?


De-adolescență anii încep să mă dezvețe,
Se scurse primăvara cu farmecu-i curat.
lar pasărea-ncântării numită tinerețe
Nu știu nici când venit-a și nici când a plecat