agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-08 | [This text should be read in romana] | Submited by Cosmin Dragomir Cât timp voi încerca să umplu cu pietre marea nesfârÈ™ită? DispreÈ›uiesc È™i libertinii, dar È™i credinÈ›a ipocrită. Voi merge-n Rai sau în Gheenă? Dar mai întâi e-adevărat C-aceste stranii țări există? Care din voi le-a vizitat? La orice pas, Părinte, ai pus câte-o capcană. De-aÈ™ vrea ca să mă apăr, orice-ncercare-i vană. Și tu m-acuzi acuma zicând că-s vinovat. Când Tu le faci pe toate, ce faci Tu e păcat? Atât de larg eÈ™ti, Doamne, că nu-i nenorocire Să n-o împărtășească È™i ultimul atom. Dar ia aminte bine: de-ai fi È™i Tu tot om, N-ai da nici o smochină pe-aÈ™a o fericire. MulÈ›i cată-nÈ›elepciunea în temple È™i în Carte. Pe alÈ›ii-i chinuieÈ™te incertitudinea. Dar unul stând ia pândă deodată va striga: "Besmetici, adevărul nu e de nici o parte!" "Ce mare este Domnul!" repetă muedinul. Adânca desnădejde din glasul lui mă doare. A cincea oară-i astăzi. SpuneÈ›i-mi, de ce oare Alah de sus ne-ascultă indiferent suspinul?" Tu, cel ce arzi È™i încă mai arzi, È™i-ai merita Să arzi în focul veÈ™nic, de ce te rogi la zei? Ce punte-ascunsă-aflat-ai ducând până la ei? Prin ce putere rară îi vei îndupleca? Trăit-am ani o sută sub dulcea-Þi bunătate Și-aÈ™ mai trăi o sută făcând numai păcate. Ca să măsor la urmă, din două ce-i mai mare: Mânia Ta cumplită sau blânda-Þi îndurare. Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie, Și-ai poruncit de-asemeni ca omul să se-abÈ›ie. NedumeriÈ›i ne zbatem între porunci inverse. Cum poÈ›i să-nclini o cupă, iar ea să nu se verse? Ai plămădit în mine un amalgam ciudat. Mii de-ntâmplări bizare în.sufletu-mi se-aÈ›in. Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat, Mai bun decât atâta, cum pot eu să devin? De inima-mi captivă, îndură-te, Părinte, Și de-al meu suflet, cupă a lacrimii eterne. ÃŽmi iartă paÈ™ii slobozi ce duc către taverne. Și, iartă-mi Doamne, mâna când cupa o cuprinde! Mi-ai spart ulciorul, Doamne, È™i vinul cel curat ÃŽn iarbă sângereazâ. Ce-mi mai rămâne-n loc? Tu mi-ai închis È™i drumul spre ultimul noroc. Ucide-mă, dar află: Tu eÈ™ti acum cel beat. Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te arăți în toate Și te amuză - aceste efecte minunate De a juca în lucruri. Căci Tu eÈ™ti È™i actor ÃŽn propria Ta piesă - È™i eÈ™ti È™i spectator. ÃŽn temple È™i biserici, moschei È™i mănăstiri Se-ascund cei ce au teamă de-a iadului urgie. Dar cel care cunoaÈ™te divina măreÈ›ie Nu-È™i răsădeÈ™te-n suflet nici rugi nici tânguiri. Beau vin È™i mi se spune de unul È™i de altul: "Să nu mai bei, căci vinul duÈ™man este de moarte Al lui Alah". Atuncea - zic eu - pentru Prea-Naltul Voi bea păgânul sânge. E-un act de pietate. Te chinuieÈ™te gândul că faci mereu păcate. Din orice bucurie o vină È›i-ai făcut. E fără rost tristeÈ›ea, Khayyām, căci dupâ moarte Veni-va sau iertarea sau neantul absolut. ÃŽntorsu-ne-am prieteni la vechiu-ne desfrâu. Am renunÈ›at la ceruri, la rugi È™i cele sfinte. Oriunde este-o cupă, Tu ai să vezi Părinte, Cum curge-n gâturi vinul ca apa dintr-un râu. Hai, s-aruncăm țărână pe faÈ›a cerului, Ca să nu-mi vadă cupa, nici sânii tăi de nufăr. Cui ruga ta s-o dărui, È™i renunÈ›area cui, Când ceru-i surd È™i poate în el È™i zeii sufăr? De la-nceput voit-am să mă cunosc pe mine, Și-apoi de mine însumi„ de ce m-ai despărÈ›it? Și dacă-n ziua-ntâia m-ai vrut mereu cu Tine, De ce apoi, bezmetic, în lume m-ai zvîrlit? Nu-i nici un om pe care absenÈ›a Ta nu-l doare, Pe toÈ›i iluminatii i-ncântă-a Ta splendoare. DeÈ™i spre om privirea-Þi nu vrea să se încline, Nu-i nimeni să nu fie preocupat de Tine. ÃŽn ziua când tot cerul s-o prăbuÈ™i, - când ceaÈ›a O să orbească aÈ™trii È™i s-or întuneca, Te voi opri pe cale È™i te voi întreba: "Când singur tu mi-ai dat-o, acum de ce-mi iei viaÈ›a?" O gură parfumată arginÈ›ii mi i-a stors Și-ncrederea-Þi în mine a năruit-o vinul. Urmează Raiul? ladul? Mi-aÈ™tept senin destinul. Căci ladul - cine-l È™tie? Din cer, cine s-a-ntors? DerviÈ™ule, aruncă acest văl înflorat Și-mbracă-al sărăciei vestmânt neîntinat. N-ai să mai vezi pe nimeni grăbit să È›i se-nchine, Dar ai s-auzi cum cântă tot cerul pentru tine. Ascultă marea taină: când prima dimineață llumina cuprinsul, Adam era deja Făptura cea mai tristă, È™i-ndurerat chema Să se întoarcă noaptea, să vină iarăși ceaÈ›a. O sută de religii nu fac cât vinul sacru, O-nghiÈ›itură face cât È™aptezeci de rugi. Afar' de vin, nu este un singur lucru acru ÃŽn stare să plătească un cer de îngeri dulci. SpuneÈ›i-mi ce-i mai bine? Să mergi într-o tavernă, Sau să te tângui zilnic cu sufletul pustiu, ÃŽngenunchind în templu? Dar eu nu vreau să È™tiu De-Alah È™i altă viață, căci stingerea-i eternă. Sărmane om, nimica tu n-ai să È™tii vreodată. Nimic din ce-nconjoară această oră tristă. ÃŽncearcă să-È›i faci Raiul, promis de zei odată, Aici, căci altul poate dincolo nu există. De ce incertul mâine te tulbură mereu? Căci nu-È›i stă în putere să-i schimbi de astăzi faÈ›a. TrăieÈ™te-adânc prezentul! lar mâini? Nici Dumnezeu Nu ar putea să spună ce taină-ascunde ceaÈ›a. Dincolo de pământ È™i infinit, Cătam să aflu cerul unde vine. Și-un glas solemn atunci s-a auzit: "Și cerul È™i infernul sunt în tine." |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy