În șuier și vârteje stau pe loc,
Am fluturi verzi în barba cea de vată
Livadă port în palmă. Drept breloc
Femeie duc, de nasturi atârnată.

În ochi adânci incendii calme joc,
Desculț, ațâț pământul să se zbată,
Șopârle scumpe dorm, ca-ntr-un ghioc
Alături de opinca-mi despicată.

Opritu-m-am din drum, aci, la mal,
Cu ce-am agonisit: căruță, cal;
De piatră-s turmele răsfrânte-n spate

Și scormon bucuros după caval
În sarică, nevindecat Tantal:
Un cânt să-ncerc din câte-s, încă, toate.