când scoți limba la mine
și-ți cad măștile văd pe
chipul tău soarele și
orbesc

trusa ta de zâmbete
își desface apoi evantaiul și
steaua mai urcă o stradă
până la buza unde bunica
spală paharele


aceasta e de fapt livada
promisă. Orbul va culege
un măr și-ți va număra
formele cu bastonul său alb

poate corpul tău va cânta
să nu se închidă gurile
jocului

poate...