Cînd te-ai iscălit cu creta pe un pod
inimă,
cînd ți-ai zis tu ție, Nelu Generalu?
inimă...
Cum de te-ai destăinuit la lume
inimă,
și de ce ți-ai zis tu, Nelu Generalu
inimă.

Trece trenu pe deasupra ta
inimă,
pe deasupra podului pe care tu l-ai scris
inimă.
Eu mă duc cum stau înscris într-o fereastră
inimă,
ah, într-o fereastră de lung tren
inimă.

Scrisă, tu rămîi de cretă pe un pod
inimă...

Nelu Generalu, tu rămîi pe pod
inimă,
și în urmă trenuri, lungi, prelungi și grele
inimă...
au să treacă peste tine, au să treacă peste tine
inimă...