când te privești în ochi
vezi
eșafodajul din litere în conul primei idei apoi păianjenul țesând
între creierul tău și celelalte lucruri
rețele duble prin care circulă frigul
rupt din hipofiză și stând seara la rădăcina fiecărui stâlp
între ceea ce vezi și nesfârșit
ca un cerșetor care și-a vândut picioarele și ochii

libertatea de mișcare depinde de haosul creat în același con
spațiul ce rămâne între picioare și ochi poate fi folosit
spre împovărarea ideilor
cu membre

dar în rețele
precum animalele tăinuite în genunea vegetală
se zbat în delirul lor
surorile primului impuls desprins
prin care se văd firele mici ale echilibrului
azi te îndrepți spre același povârniș urcat și ieri
înseamnă că stâlpii sunt întorși iar cerșetorul și-a răscumpărat
doar picioarele

ridică-te și mergi