Un arc de întuneric aplec atunci când las
fruntea sã-mi cadã sub culori
ºi uneori îmi pare cã-i numai un rãgaz
ºi cã se rupe timpul îmi pare alteori.

Pietrificat, auzul în romburi ºi ovale
ferigã e în stratul de grafit.
Un fierãstrãu cu dinþi de lucie rãcoare
se-afundã-n trunchiul lui necontenit.

Miºcarea rece, sacadatã
e dinainte înapoi,
cu dinþi de fierãstrãu muºcând se-aratã,
reci, amintirile din noi.

Un arc de întuneric aplec câteodatã
ºi o durere rece mã face sã-l dezdoi.