Totul a fost întrerupt deoarece
Prin încăperi trecuse un șoarece.
Dar, vă dați seama, nu era un șoarece obișnuit:
Avea coada ruptă și dura la nesfârșit.
Trecerea lui plină de chițăit și putoare
Era foarte mare.

Iar noi, copiii cu funde galbene la gât,
Stăteam lipiți de perete. Era urât
Și nici nu ne băga în seamă.
Nouă însă ne era tare teamă
Când trecea șoarecele pe lângă noi
Fixându-ne cu ochiul ca un biloi
Negru și sticlos.
Îl rugam frumos să ne lase în pace, să treacă.
Dar lui îi era a petrecere și a joacă
Și ne trezeam așa,
Chiuind pe spinarea lui: Mascara!
O, era șoarecele nostru de dimineață
Purtând lumină vânătă pe mustață
Și ne spunea povești și ghicitori
Cu paraboloizi și privighetori
Până ne cădeau dinții,
Ne-ngropam jucăriile, părinții
Și rămâneam în irizare și-n aură,
Să-l așteptăm înlemniți, lângă gaură.