Aer despărțit de aer
cu o aripă de roz metal,
strigă rupt în șuier și în vaier
de-o potcoavăde argint, de cal.
Mor piloții pe chitare
înnorate, alungite-n vid
cu elicele lovind în corzi barbare
dînd cu pumnu-n porți ce se deschid.
ÃŽntre timp trag seara peste mine
doborînd în somn helicoptere, vrăbii,
vulturi, avioane, nori de ploaie,
parașute și lichide săbii,
ce lovind în coasta mea, se-ndoaie...
ÃŽntre timp trag seara peste mine
și despart cu trupul, - ora, ziua, luna
și ce-a fost el însuși, totdeauna.