agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-25 | [This text should be read in romana] | Submited by Irina Bota
În vârsta de o sută de mii de ani, n-am teamă,
Te-aștept, o mâine, prin mari speranțe presimțit. Timpul, bătrân de boli schilodit, poate să geamă: Sunt zorii noi, e seară nouă la sfârșit. Dar de mai multe luni trăim tot într-o veghere, Veghem, cu strășnicie păzim lumini și foc, Tăcuți ciulim urechea la orice adiere Sau larma brusc ivită și stinsă ca-ntr-un joc. Ori, din adâncul nopții, depunem mărturie Ca ziua-i strălucire și darul e-abundent. De nu dormim, zorii să îi pândim, să fie Dovada că trăim în sfârsit iar la prezent.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy