Din cărțile-mi cu vise, ieri și ieri și ieri și ieri, am tradus singură
Decorativii stropi de lacrimi ce-mi conturau zâmbetele pentru mine însămi.

În cartea viselor de ieri am copiat hieroglife,
Din universul meu ți-am descoperit cu-arătătorul, suspine...
Care din palmele tale, s-au spulberat ca rozele.
Pe zâmbet mi-au rămas cuvintele hieroglifice,
Doream să-ți spun, să-ți zic, să-ți traduc, să-ți șoptesc:
" Te iubesc"
Dar sinonimele n-au mai apărut
"Te iubesc"-ul a rămas nerostit și tăcut.

Am șters din hieroglife și-am cuprins altele, noi...
Am visat "doi" noi,
Am inventat cuvinte de iubire
Din litere inexistente pe Pămant.
N-am reușit să vindec literele-n limba cuvântului tău,
Palmele tale n-aveau dicționarul hieroglifelor mele,
Nici chiar o carte cu vise de ieri sau ieri sau ieri...

"Îmi pare rău te las și plec.
Caut un dicționar"