nefericirea a pornit încet ca o maşinărie greoaie
toți i-au auzit huruitul de vapor cu zbaturi
eu însă am rămas pe drum toți au
ştiut că mă lovise numai eu nu am simțit nimic

la început nu am simțit - mici semne doar pe care
oricum nu le-aş fi băgat în seama: berile erau din ce
în ce mai multe regretele mai lungi femeile
urâte plecau (la fel ca animalele mici simțisera primejdia)
am zâmbit însă ce contau toate astea

apoi a fost din ce în ce mai rău
am încercat să rezist am găsit aliați am facut provizii
ne-am baricadat în camere de bar în dormitoare de femei am
băut vin roşu am pus cârnați la fript am râs am citit mereu
bine barbieriți am alungat dimineața femei frumoase care nu s-au mai întors
nedumeriți am invocat rugăciuni şi martingale

am ascultat muzici ciudate am borât sprijiniți de zidurile cluburilor de unde am fost dat afară am fost în mii de bude râzând mereu ne-am culcat din nou cu femei cu care nu mai aveam nimic în comun în afara giganticei tristeți a singurătații a iubirii pentru altcineva

nu aflasem încă de oribilul accident nu vedeam cicatricile imense lăsate de zbaturile si funiile de roțile si şenilele de unghiile si buzele Nefericirii de majusculele sale seniorale nu ştiam încă habar nu aveam ca doar ea poartă majuscule în ceea ce scriu

nefericirea cumva organica mi-a zis o prietenă deja contaminata si ea dadada - am dat eu din cap simțindu-mi rănile cum se termina chestia asta ştii a zâmbit ea e suficient să iei tramvaiul şi să priveşti pe geam să îți pleci privirea la maximum asa vei vedea numai zapada numai zapada