E târziu,
Te mai aștept cu lumina aprinsă,
Mâna mi-e lăsată pe ideea ta
Și ochii sunt închiși peste clepsidră.
Era răsturnată pe orizontal
Deasupra ceaiului aburind.
N-o mai învârteam printre catastrofe,
O țineam înghețată în priviri.

E târziu,
Te mai aștept
Cu primul zâmbet născut vreodată,
Capul mi-e dezbrăcat de umbre
Pe-o pernă moartă de secunde.
Inima mi-e pusă pe noptieră
Ascultând chemări și rătăciri
Îmi învață clepsidra orizontală
Prin fire albastre de...
Le-am răsturnat nu știu când
Sperând că voi opri țigara a se stinge
În coca dospită a realului.
Dar clepsidra tot s-a scurs orizontal, așteptând.

E târziu,
Te mai aștept curgându-mi venele
În trupul viselor ce vor să vină.
Mâna atinge încet ideea ta
Și ochii se zbat peste clepsidră
Dar umbrele tot vin și se întunecă
Capul mi se va-mbrăca în vise și iluzii
Timpul se va scurge vertical
Și eu imi voi pune la loc inima
Lăsând să o doară tăcerea
Și lipsa ta.