E toamna primei intalniri
Pe care-o asteptam de-atata timp sa vie
Din timpul cand eram copil printre copii
E o poveste... apa moarta, apa vie.


E toamna ultimei iubiri
Cand stelele sunt frunze cazatoare
Iar pasii plang lovind in amintiri
Si glezna sfartecata nu ma doare.

E toamna-n care m-am nascut
Sub semnul sfant al noptii fara iele
Mi-e atat de tare dor de sangele baut,
Mi-e somn, ma-ntorc sa dorm in pantecele mamei mele.

E toamna ultimului meu cuvant
Cand mortii mi se strang la sezatoare
Si mi-as dori sa fiu doar bulgar de pamant
Glas de tacere intr-o durere atat de mare.


Am sa ma-ntorc mereu in toamna mea
Ca sa-i adumelc urma cea maiastra
Ma mai si mir cum poate alina
Cand ochii care mor sunt frunza noastra.