o bulã de aer - ocazie rarã
m-a ridicat de la marginea drumului unde învineþitã
aproape prinsesem rãdãcini
nu reuºeam sã respir
liniºtiþi-vã doamnã mi-a spus
în bãtaia vântului ne vom îndrepta acum spre lunã
s-a facut noapte
din pãcate soarele nu mai e de ajuns
apoi mi-a zâmbit
dinþii ei transparenþi erau incredibil de rarefiaþi

mi-e foarte sete ºi cãlãtoresc cu plãcere m-am grãbit sã spun la rândul meu
am fost chiar ºi acolo unde alþii nu se duc
unde cei în viaþã sunt mai rari decât morþii
iar cum tramvaiul numit speranþã nu mai circulã demult pe-aici
pur ºi simplu nu mai vreau sã-l aºtept
ºi nici sã mai cred cã fiecare nou pas pe pãmânt
ar fi un început

fulgere scãpãrau lacom pe cerul întunecat
începuse sã ploua cu cadavre de fluturi ºi cu fluturi bolnavi

liniºtiþi-vã doamnã repetã bula de aer
legãnâdu-ºi trupul de umbrã uºor
ne vom îndrepta acum în bãtaia vântului spre lunã
s-a facut noapte
din pãcate soarele nu mai e de ajuns