Ce vina port eu ca sunt o floare
Mama a doi copii?
In mirozna dulce a vietii.
Crescand bobocii timpurii.

Ce vina port eu mama a doi copii?
Ca in nopti de insomnie
Incalzeam cu vocea blanda
Surasul gingas de copil?

Ca bruma noptii de luna plina.
Sa nu acopere mugurii in floare.
Ma imbrac in straie roze
Somnul sa-l veghez.

Iar in zorii diminetii.
Cand soarele rasare.
Se trezesc bobocii adormiti ai vietii.
Transformandu-se in flori mirositoare.

Mirozna florii pretutindeni palpaie.
In parul incaruntit de timpuri.
Straiele roze nu imi pare rau ca sa le schimb.
Pe o haina mult mai alba din vesminte purpurii.

Vazand ca acele flori ale vietii.
Din muguri adormiti cresc noi boboci.
Ma impac in ciuda clipei grele.
Fiind mandra ca sunt mama a doi copii.

Povata florii adormite peste o vreme poate.
Trezi-va in mintea cruda a celor doi copii.
O lupta apriga de viata.
In ciuda tristei amintiri.

Si daca livezi sunt in floare.
Si imprejur e plina viata.
Nici o vina mama nu are.
Ca a fost si este vesnic floare,mama a doi copii.