Fujisan
Și m-am trezit dintr-odată pe o tabla de șah
Cu o damă în negru ce mă ruga
Să-i povestesc ceva despre muntele Fuji
În schimbul unei guri de foc
După ce voi sfîrși îmbrățișările….
Nu, i-am spus eu, nu,
Eu sînt bărbat
Și-ți voi povesti ceva despre muntele Fuji
Din mîngîiere în mîngîiere
Și voi plînge ca un copil
Cînd înmuguresc pădurile

Voi începe cu mîngîierea depărtărilor tale,
Cu mîngîierea ceții de pe mări și de pe coapse
Apoi îți voi îmbrățișa în valuri toate țărmurile
Și pescarușii se vor roti peste sînii tăi fierbinți.
De la țărm, prefăcuți în zbor,
Vom străbate apele înserarii tale
Și trupul tău ca un cuptor va face pîine pentru mine călătorul
Cel care are grijă de holdele tale…
Abia de aici, draga mea, începe muntele Fujisan,
De aici și pînă la cuibul lacrimilor mele
Care-ți luminează noaptea
Pașii tăi cei rătăciți pe drumuri...