Ceruri gri, de cleștar. O ciudată încrengătură de poduri, unele drepte, altele arcuite, altele coborând pieziș, sau în unghiuri, peste cele dintâi; toate aceste figuri reînnodându-se în celelalte circuite luminate ale canalului, însă toate fiind într-atât de lungi și de ușoare, încât malurile împovărate de domuri se apleacă și se micșorează. Câteva din aceste poduri sunt încă pline de maghernițe. Altele susțin stâlpi, semafoare, parapete fragile. Acorduri minore se încrucișează în văzduh, apoi dispar; de pe maluri urcă frânghii. Se zărește o tunică roșie, poate și alte costume și instrumente muzicale. Să fie cumva niște arii populare, niște frânturi ale unui concert seniorial, sau rămășițele unor imnuri publice? Apa e cenușie-albastră, și largă cât un braț de mare. - O rază albă, căzând din înaltul cerului, anulează această comedie.