Page: 5 : 4 : 3 : 2 : 1
A Madrigal of Sorrow
:
Poetry 2005-10-05 (13468 hits)
A une passante
:
 Poetry 2010-03-07 (11692 hits)
Abisul
: Traducerea: Necula Florin Dănuț
 Poetry 2008-11-13 (14970 hits)
Afanan nuestras almas
:
 Poetry 2005-09-02 (12905 hits)
Albatrosul
: Traducere de Nicu Porsenna
Poetry 2005-02-28 (36427 hits)
Albatrosul
: Traducerea: Necula Florin Dănuț
Poetry 2008-11-14 (14929 hits)
Alchimia Durerii
:
Poetry 2005-09-06 (21836 hits)
Alegorie
: Traducerea: Necula Florin Dănuț
Poetry 2008-11-10 (13611 hits)
Allégorie
:
Poetry 2011-06-27 (11470 hits)
Amorul si Craniul
:
Poetry 2003-10-31 (13684 hits)
Amorul și hîrca
: Traducerea: Necula Florin Dănuț
Poetry 2009-09-17 (14517 hits)
Amurgul
: Traducerea: Necula Florin Dănuț
Poetry 2008-11-13 (14020 hits)
Apusul soarelui romantic
:
Poetry 2009-01-30 (18552 hits)
Armonie in amurg
:
Poetry 2004-02-29 (18280 hits)
Au lecteur
:
Poetry 2006-09-26 (9096 hits)
Balconul
: tradus de Al. Philippide
Poetry 2005-07-04 (13867 hits)
Bântuitul
:
Poetry 2009-02-01 (12618 hits)
Batranele
:
Poetry 2003-08-30 (14908 hits)
Be Drunk
:
Poetry 2005-07-25 (13312 hits)
Beatrice
: Traducerea: Necula Florin Dănuț
Poetry 2008-11-18 (12647 hits)
Bendición
:
Poetry 2005-07-10 (27625 hits)
Bénédiction
:
Poetry 2005-05-20 (14175 hits)
Benedizione
:
 Poetry 2005-07-06 (13948 hits)
Bien loin d'ici
:
Poetry 2009-12-13 (11302 hits)
Binecuvântare
: Traducerea: Tudor Arghezi
Poetry 2002-11-13 (13898 hits)
Binecuvântare
: Traducerea: Necula Florin Dănuț
Poetry 2008-11-13 (14163 hits)
Binefacerile lunii
: Traducere de G. Georgescu
Poetry 2008-03-10 (11341 hits)
Câinele și flaconul
: Mici poeme în proză
Poetry 2008-08-14 (9365 hits)
Page: 5 : 4 : 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biography Charles-Pierre Baudelaire
Charles Baudelaire a fost un poet francez (n. 9 aprilie 1821 - d. 31 august 1867), a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat Les Fleurs du Mal (Florile răului"). Va avea o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de mai târziu.
1821: Se naște la Paris, Charles Baudelaire.
1827: Moare tatăl său, care era cu 30 de ani mai în vârstă decât mama.
1828: Văduva Baudelaire se recăsătorește cu comandantul de batalion Aupick, un strălucit militar și diplomat.
1832-1835: Perioada de studii în Lyon, în garnizoana in care colonelul Aupick l-a trimis.
1836-1840: Perioadă de studii la Paris, încheiate cu un bacalaureat. În acest timp Baudelaire a frecventat Cartierul latin, atunci sediul artiștilor din Paris, unde s-a îndatorat peste măsură. Îi întâlnește pe de Nerval și Balzac. Se crede că tot atunci a contractat sifilisul.
1841-1842: Pentru a-l scoate din mediul boem, tatăl vitreg îl trimite în India, dar revine un an mai târziu la Paris, fugind de pe vas. La întoarcere, moștenește o avere considerabilă care-i va permite să ducă o viață de dandy parizian. Începe să iubească hainele și își petrece zilele în galeriile de artă și cafenelele din Orașul luminilor. Începe să folosească drogurile, în special hașiș și opium.
Se îndrăgostește de Jeanne Duval, cea care îl va inspira când scrie poemele din secțiunea "Venus cea neagră" a volumului Les Fleurs du mal, o prostituată din Africa. Până în 1844, cheltuise aproximativ jumătate din moștenire. Primele datorii importante sunt originea viitoarelor sale dificultăți financiare. Consiliul de familie îi impune un notar drept consilier judiciar, care va avea în grijă averea lui Baudelaire și îi va plăti o mică rentă pentru tot restul vieții. O tentativă de suicid se produce în anul 1845.
Pentru a-și suplimenta venitul Baudelaire scrie critică de artă, eseuri, și cronici pentru diverse jurnale. Criticile pictorilor contemporani francezi Eugene Delacroix și Gustave Courbet l-au ajutat să se impună drept critic cu idiosincrazii, dar care știe să facă diferența între arta adevărată și kitsch.
1847: Publică nuvela autobiografică "La Fanfarlo". Primele versuri îi apar în reviste la jumătatea deceniului '40. Îl descopera pe Edgar Allan Poe.
1848: Publică și lucrează la variate gazete.
1854 - 1855: Publică traducerea prozelor lui Edgar Allan Poe pe care îl consideră un suflet geamăn. Traducerea sa devine celebră.
În 1857, Auguste Poulet-Malassis publică prima ediție din Les Fleurs du mal. Baudelaire era atât de îngrijorat de calitatea tipăriturii încât închiriază o cameră lângă tipografie pentru a putea supraveghea apariția cărții. În luna august, are loc procesul "Florilor răului" cu un rechizitoriu susținut de același procuror care în anul precedent se ocupase de "Madame Bovary". Poetul și editorii sunt condamnați, iar șase dintre poeme care descriau dragostea lesbiană sau vampiri au fost excluse din cadrul volumului. Interdicția a fost ridicată în Franța abia în 1949.
Portret de Gustave Courbet, 1848În 1861, Baudelaire a adăugat 36 de poeme noi la această colecție. Florile răului i-au adus lui Baudelaire un oarecare grad de popularitate; scriitori ca Gustave Flaubert și Victor Hugo i-au lăudat poemele. Flaubert i-a scris lui Baudelaire "Ați găsit o cale de a injecta o nouă viață Romantismului, sunteți diferit de toți, și aceasta e cea mai mare calitate". Spre deosebire însă de poeții romantici, Baudelaire se inspira din viața citadină a Parisului. El argumenta că arta trebuie să creeze frumusețe chiar și din cele mai josnice și non-poetice situații. Florile răului l-au transformat pe Baudelaire într-un poet blestemat.
În anii '60, Baudelaire a continuat să scrie articole și eseuri ocupându-se de o mare varietate de figuri și teme.
În 1869 a publicat și poeme în proză, care au fost adunate postum în volumul Petits poémes en prose (Mici poeme în proză). Prin faptul că a denumit aceste compoziții în vers alb poeme, Baudelaire a fost primul poet care a spart forma tradițională a versificației.
În 1862, Baudelaire a început să aibă coșmaruri și temeri, iar sănătatea i s-a șubrezit brusc. A plecat la Bruxelles să țină o serie de conferințe, dar a avut câteva atacuri cerebrale care s-au finalizat printr-o paralizie parțială. În iulie 1866, mama sa îl aduce în Paris și îl internează în diverse sanatorii pentru tratament.
Pe 31 august, 1867, la 46 de ani, după o lungă agonie, Charles Baudelaire a murit la Paris. Chiar dacă doctorii nu au declarat-o, moartea sa a fost provocată de sifilis.
Posteritatea sa de mare poet era însă asigurată. Poeții timpului Stephane Mallarmé, Paul Verlaine, și Arthur Rimbaud l-au considerat imediat un predecesor. În secolul al XX-lea, gânditori, critici sau poeți celebri cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin, Robert Lowell și Seamus Heaney i-au celebrat opera. La noi voulumul poetului Tudor Arghezi, Flori de mucigai a fost influențat de volumul lui Baudelaire, Florile răului.
|
Recommended Reading
