ce sforăit grăsuliu umple penumbra
la liziera tăcerii bălăcindu-se printre îngeri
eu merg de-a lungul somptuoasei văi de pasmanterie
care se-ntinde-n inima ta înduioșată de bunăvoințe
și câștigat la jocul solstițiilor în singurătate cu capul sus

(...)

presărate-n azur fosilele globurilor
nu mai dovedesc nimic atât de zadarnică e măsura
umanei respirații scandate la profilul dunelor
dar amețeala ieșită din vis care-adună comete și limburi când se rotește
mângâiere nebună pe șine de migrene
amețeală cu mii de noi înțelegeri
noapte anemică suptă de bătrâni pițigoi de sicrie și secole de poetică eliminare
și pe care cireașa
plâns-am noi din înaltul grilajului
luminoasă firmă astronomia
începe al pașilor alfabet
motive ca să tăcem

(...)

(traducere de Ion Pop)