agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-24 | [This text should be read in romana] | Submited by Maria Elena Chindea Câteodată trec ceasuri și zile în șir, Făr-a scoate din gură-mi cuvânt. Lângă țărm, stropii verzi îi mai gust, și mă mir Că sărați ca și lacrima sunt. Dar din ce primăveri îmi făcură popas, Numai una în mine-a rămas. Era noapte și cald. Mirosea a dezgheț, Eu ieșisem cu luna să schimb O privire. Deodată, sub pini, un drumeț Mă-ntrebă în afară de timp: „Cea pe care o caut de când m-am născut, Pretutindeni pe unde-am trecut, Pentru care mă bucur și plâng nu ești tu?” I-am răspuns călătorului: „Nu”. Dar, o clipă, pe chipu-i o stea tremurând, Eu întinsu-i-am mâinile blând… Iar pe deget străinul îmi puse-un inel, Să mă apăr de patimi cu el, Și din țara în care cândva-l voi găsi Patru semne-osebite-mi numi: Marea, golful rotund, pe faleză-un far, Negreșit însă-un câmp de pelin… Și cu asta povestea-mi sfârșească-se dar, Eu v-am spus adevărul. Amin! Sevastopol - 1916 Traducere Medeleine Fortunescu
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy