agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-08 | [This text should be read in romana] | Submited by Cosmin Dragomir ÃŽn sfere fără nume înalt m-am avântat, Dar zboru-a fost cădere în cercul pământesc. Și n-am avut cui taina aici s-o-mpărtășesc. Și plec pe-aceeaÈ™i poartă pe care am intrat. Pe drumul CunoÈ™tinÈ›ei, spre fascinanta Meccă, Vor toÈ›i să meargă. Unii îl cată ceas de ceas. Că l-au aflat zic alÈ›ii. Dar într-o zi un glas Are să strige: "Nu e nici drum È™i nici potecă!" ÃŽn vălmășagul vieÈ›ii acei sunt fericiÈ›i Ce cred că le È™tiu toate, È™i cei ce totul neagă. Și eu am vrut să-mi fie cunoaÈ™terea întreagă Și-azi pizmuiesc pe orbii pe cale întâlniÈ›i. Cortina sorÈ›ii-i trasă È™i nimeni n-a pătruns Destinul plin de taina ascunsă în culise. Am căutat o viață, dar n-am aflat răspuns. Intrârile enigmei rămân mereu închise. Sunt gata de plecare - È™i timpul ce mâhnit e! Din mii È™i mii de perle doar una am străpuns. Idei fără de număr rămân netâlmăcite, Pe țărm un cer de gânduri rămân fără răspuns. Cel care prin È™tiință ajunse pân' la stele Fu refuzat de taina de dincolo de ele. Și-acum stă ca È™i bolta pe spate răstignit, Uimit în veci de aÈ™tri È™i pururi ameÈ›it. Există-o ușă-ascunsă ce-nchisă stă mereu. Și este-un văl prin care răzbat graiuri străine. De tine se vorbeÈ™te acolo È™i de mine. Dar vălul când cădea-va, tu n-ai să fii, nici eu. Un călăreÈ› se pierde în negura-nserării. Ce drum l-aÈ™teaptă oare la marginile zării? Păduri? Câmpie stearpă? - Nu È™tiu. lar mâini, ce scrie? Va fi întins pe iarbă, ori sub ea? Cine È™tie? De ce toÈ›i înÈ›elepÈ›ii È™i sfinÈ›ii, dând cu gura ÃŽn a vorbi de lumea din cer, - s-au dovedit ProfeÈ›i doar ai minciunii? DispreÈ›u-a desminÈ›it Cuvântul lor, iar gura le-a astupat-o zgura. Pe-un înÈ›elept bătrân l-am întrebat: "Ce È™tii despre acei care-au plecat?" "N-au să se-ntoarcă-n lume niciodată. E tot ce È™tiu. la cupa È™i-o bea toată!" Sunt clipe când îmi pare că tot ce-a trebuit Să aflu despre lume, demult am desluÈ™it. Dar stelele mă mustră tăcut din patru zări: „N-ai dezlegat nici una din marile-ntrebări." Din pragul aurorii cocoÈ™u-È›i aminteÈ™te Că s-a mai scurs o noapte din scurta ta viață. Că în oglindă roză pământul străluceÈ™te, lar mintea ta È™i astăzi va bâjbâi în ceață. Multe-nvățai È™i multe cu voie-am È™i uitat. ÃŽn mintea mea tot lucrul un loc anume-avea. Dar tihnă-abia aflat-am când totul-am aruncat, Știind că-i imposibil să afirmăm ceva. Principiu-ascuns e-n taină. Plutim în neÈ™tiință. Căci dincolo de mine tot necuprinsu-i mut. De jos pân' la maeÈ™tri aceeaÈ™i neputință. Căci neputință-i totul ce-un sân a conceput. ÃŽn spatele cortinei din veac se află-ascunsă Adevărata față a vieÈ›ii È™i a lumii. lar țărna ni-i sălaÈ™ul. Dar È™i-n imperiul humii Ne-aÈ™teaptă altă taină, la fel de nepătrunsă. Am întrebat Savantul È™i-am întrebat È™i Sfântul Sperând c-au să mă-nveÈ›e suprema-nÈ›elepciune. Și după-atâta râvnă atât se poate spune: Că am venit ca apa È™i-o sâ plecăm ca vântul... ÃŽn lume ca pe-o minge ne-aruncă-un joc fatal. Ne azvârle-n dreapta, 'n stânga - precum vrea jucătorul. Și doar cel ce ne poartă mereu din val în val, El singur È™tie sensul, el È™tie adevărul. Din câți scrutară noaptea în jur neliniÈ™tiÈ›i, Spre cercul Umbrei nimeni un pas nu a făcut. Ce-amar va fi fost, Eva, întâiul tău sărut, Că ne-ai născut atâta de desnădăjduiÈ›i. FiinÈ›a È™i Neantul, Pământul, NesfârÈ™irea Cu logica È™i metrul, È™i chiar È™i fără ele Le-am definit adesea. Dar n-avui nicăirea Mai multâ profunzime ca-n faÈ›a cupei mele. Khayyām cosea la cortul filosofei. Dar Căzu în creuzetul mâhnirii. Și-atunci fumul Fu spulberat de Parce în patru vânturi. Scrumul L-a dat pe mai nimica un negustor avar. Nu È™tie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos. Și nici un ochi nu vede dincolo de cortină. Străini suntem oriunde. Ni-i casa în țârână. Bea È™i termină-odată cu vorbe de prisos! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy