poți să privești în ochii unui om mort
îi poți vorbi îl poți târî după tine prin viață
chiar dacă ei spun mereu că trăim într-o lume imperfectă
nu au dreptate mutti nu au dreptate

ei râd mereu
dintotdeauna râd
treceam odată printre hohotele lor de râs
gata să îi ucid la primul semn de teamă
de la o vreme însă
tot felul de păsări ciudate
zboară peste acoperișurile caselor noastre
unde s-or fi ducând ele și ce vor să ne spună
e mult prea greu de înțeles

acum e deja pustiu prin lume dar încă devreme
nu-i rost de liniște nu-i rost
e doar inutil
iată
urmașii noști au învățat să râdă
când ne privesc în ochi le e teamă și râd mutti
iar noi nu mai suntem îndeajuns de vii
ca să îi ucidem
și să o luăm de la capăt

ascultă poezia în lectura autoarei