Solitudinea
Se conjugă la nesfârsit
Cu zile deșarte
Când te simți
un copac desfrunzit

Când gândul bun
nu mai ajunge,
Când vântul nebun
iar te ajunge....

Uneori se adună
gânduri de ploaie
Și – ți simți viața goală
Ca pe propria-ți odaie

Dar există Speranța
Ce se- mparte la doi
Și apare Iubirea,
Doar ea, Fericirea
Se- nmulțește cu noi


Ciclul ,,Vânt nou,vânt bun,, - ianuarie 2007