S'a dus amorul, un amic
Supus amandurora;
Deci canturilor mele zic
Adio tuturora.

Uitarea le inchide 'n scrin
Cu mana ei cea rece,
Si nici pe buze nu-mi mai vin
Si nici prin gand mi-or trece.

Atata mumur de izvor,
Atat senin de stele
Si un atat de trist amor
Am ingropat in ele!

Din ce noian indepartat
Au rasarit in mine!
Cu cate lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!

Cum strabatea atat de greu
Din jalea mea adanca!
Si cat de mult imi pare rau,
Ca nu mai sufar inca,

Ca nu mai vrei sa te arati,
Lumina de 'ndeparte,
Cu ochii tai intunecati,
Renascatori din moarte!

Si cu acel smerit suris,
Cu acea blanda fata,
Sa faci din viata mea un vis,
Din visul meu o viata!

Sa mai sa para cum-ca cresti,
De cum rasare luna,
In umbra dulcilor povesti
Din nopti o mie una!

Era un vis misterios
Si bland din cale-afara,
Si prea era de tot frumos,
De-a trebuit sa piara.

Prea mult un anger mi-ai parut
Si prea putin femee,
Ca fericirea ce am avut
Sa fi putut sa stee.

Prea ne pierduram tu si eu
In al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu,
Precum uitaram toate.

Si poate ca nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr' un atat de sfant noroc,
Strabatator durerii.