De îndată ce ideea Potopului a intrat în matca ei,
Un iepure s-a oprit în triofiște și printre clopoțeii fremătători și și-a rostit rugăciunea către curcubeu, prin pânza păianjenului.
O, nestematele care stăteau ascunse - și florile care-și făcuseră ochi!
Pe strada mare și murdară măcelarii își scoaseră tarabele, iar bărcile fură trase înspre marea ce se înalță în trepte, ca în unele gravuri.
Sângele prinse să curgă, la Barbă-Albastră, - în abatoare, în circuri, unde pecetea Domnului face să pălească ferestrele. Sângele și laptele curgeau.
Castorii clădeau. "Mazagranurile" abureau prin cafenele.
În casa cea mare cu geamurile încă șiroind, copiii în doliu priveau minunatele imagini.
Deodată se trânti o ușă, iar în piața satului copilul își răsuci brațele, fiind înțeles de toate sfârlezele și cocoșii de tablă de pe clopotnițe, sub scânteietoarea aversă.
Doamna xxx își așează pianul în Alpi. La cele o sută de mii de altare ale catedralei se sluji liturghia și avură loc primele comuniuni.
Caravanele porniră la drum. Și Splendid-Hotel fu clădit în haosul ghețurilor din noaptea polară.
De atunci încoace, Luna aude șacalii schelălăind prin deșerturile de cimbrișor, precum și eglogele în saboți mârâind prin livadă. După aceea, în dumbrava viorie, Eucharis îmi spune că-i primăvară.
- Baltă, țâșnește! - spumă, rostogolește-te pe punte și peste păduri! - cearșafuri negre și orgi, fulgere și tunete, înălțați-vă și năpustiți-vă! - Ape și tristeți, creșteți și stârniți Potopurile!
Căci, de când s-au retras - o, nestematele afund îngropate, o, florile larg deschise! - e o plictiseală! iar Crăiasa, Vrăjitoarea ce-și aprinde jerăgaiul în oala de pământ, nu va voi niciodată să ne povestească tot ce știe, iar noi n-avem habar.

(traducere de Petre Solomon)